Uomo otevisticus pesedelnicus – Veorel. Blăjuţ Veorel, fost deputat pepededefil

Sursa foto: www.ziaruldeiasi.ro

Sursa foto: www.ziaruldeiasi.ro

Prin 2012, anul în care haite de ciocoi bântuiau nestingherite podghiazurile patriei, un patriot şi-a făcut auzită vocea de bărbat neînfricat. Se năştea un nou tătuc, un nou “el lider maximo” – Dan Diaconescu, sau mai simplu domnu’ Dan; călare pe armăsarul frustrării populare hrănite cu jarul prostiei, inventatorul otevismului ducea în parlament prima generaţie de globine pe care turma votanţilor de la periferiile logicii o transformase într-un partid de furioşi, analfabeţi economic.

De altfel, calculul – specific marilor escroci – a fost exact: pentru mioriţicii patriei care, de-atâta foame, se pot droga cu mămăligă, e suficient nu să promiţi de-a surda, ci să MINŢI GROS – aplicat şi la obiect. Dar în stil gigantic; aşa se cucereşte puterea – cu atât mai mult cu cât, în uriaşul bazin electoral din care-şi extrage sevele inclusiv PSD-ul, politica se împarte cu pubela.

Urmarea: pentru zeci de mii de euro drept taxă de participare la alegerile parlamentare (informaţie aruncată-n spaţiul public, la vremea respectivă, de ziariştii de la «Gândul»), populistul dom’ Dan şi-a adunat ţuţerii cu care, acolo sus, în spaţiul deciziilor politice, ar fi deîmpărţit oxigenul, gloria şi înjurăturile poporale cu partidele ciocoieşti pe care le combătea frenetic la televiziunea sa de buzunar.

Cu ce a câştigat, în fond, puterea? Cu o însăilare aberantă de viitoare realizări, semeţ numite “program politic” – care, de-ar fi fost votate ceva mai viguros, ar fi băgat România în colaps. Vi le mai amintiţi?

20.000 de euro pentru cei care împlinesc 18 ani; în fiecare an, câte 2 milioane de români ar fi primit parte din bani. Sau refacerea flotei României, cu 50 milioane de euro venite ca profit, încă din primul an!, de la o viitoare Companie Naţională de Administrare a Averilor României. Sau taxa de 10 la sută, pe orice, inclusiv TVA-ul – chestie preluată de PSD. Sau redeschiderea a celor, cităm, “65 spitale închise de ciocoi”. Sau scăderea cu 35 la sută a întreţinerii, ieftinirea gigacaloriei cu 40 la sută, cumpărarea/construirea a 200.000 de locuinţe sociale, 4.000 de tractoare pentru toate comunele ţării şi nutreţ gratuit fiecărei gospodării rurale, 5 milioane de teren agricol pentru agricultură bio în posesia statului, înfiinţarea unui tribunal al poporului – menit să pedepsească ciocoii ultimilor 25 de ani, autostrăzi şi porturi şi căi ferate şi mărirea TUTUROR salariilor şi pensiilor şi tot aşa…

Uite-aşa a ajuns măruntul Viorel Blăjuţ, un afacerică al târgului, deputat: achiesând, dragă doamne, la ameţeala asta, şi declarându-şi public crezul în idealurile lui Dan Diaconescu (sic!). Alături de el, alte trei personaje vor face carieră, seduse chipurile de acelaşi rahat cu iz de naţional-comunism: Vlad Nedelcu (personaj zămislit din zglobia încrucişare a politicii bahluieze cu desenele animate), Alin Aivănoaiei (posesor al unei charisme de ciucalău de pop’şoi, ex-peremistul şi-a împodobit CV-ul cu o condamnare cu suspendare), şi Florin Boca (un umflăţică ajuns acum în PSD, ale cărui afaceri imobiliare îl fac drag partidoiului).

Bref: ajuns deputat mizând pe prostia alegătorilor, Blăjuţ trece ulterior şi prin PNL, şi prin PSD, după o demisie lacrimogenă de partidul care l-a făcut celebru. De notat că, în timp, social-democraţii lui Ponta au făcut curte intens găştii lui Diaconescu – semnând nu doar protocoale de colaborare, ci (după arestarea şi condamnarea lui dom’ Dan) preluând o mare parte dintre consilierii şi parlamentarii formaţiunii. În fond, cele două partide sunt expresia aceluiaşi bazin electoral. Urmarea? Blăjuţ vrea înapoi în PSD (acolo unde-s acum şi Vlăduţ, fiul mamiţichii, dar şi Boca) – pen’ că vrea să catindeze la primărie; independent nu are nici o şansă, cum n-are şanse nici în faţa agabariticei Camelia – ce vrea şi dumneaei aceeaşi poziţie. Însă, spre deosebire de Cameluţa, Veorel pare a se bucura de sprijinul ocult al unor cetăţeni potenţi care vor, în Iaşi, un primar de gumă.

Aşadar, cine e Blăjuţ?

Student cu repetiţie

Atins de einsteinism acut, proaspătul absolvent de liceu Blăjuţ intră, în aceeaşi toamnă, în partidul poporului – şi, descoperindu-şi setea de cunoaştere, se înscrie la două facultăţi! Dacă e să ne luăm după datele publicate de secretariatul Camerei Deputaţilor, Blăjuţ (deputat din 2012 până în 2016) a urmat în paralel cursurile Universităţii “Petre Andrei” din Iaşi (facultatea de economie – secţia finanţe-bănci), dar şi cursurile Universităţii “Constantin Stere” Chişinău, specializarea Relaţii Internaţionale. Amândouă finalizate – în 2015, cu diplome de licenţă, în timpul mandatului de deputat; lucru straniu, date fiind notele obţinute în prima sesiune de bacalaureat, din vara lui 2012, sesiune pe care viitorul deputat a picat-o cu note de 1 şi 2!

Tot straniu e că, prin 2013, una dintre gazetele ieşene arunca un ochi pe aceleaşi declaraţii depuse la secretariatul Camerei Deputaţilor, descoperind că Blăjuţ e student la Universitatea “C. Stere”, dar şi al Facultăţii de Contrucţii din Iaşi… însă nu şi al Universităţii “Petre Andrei”!

De ce e straniu? Pentru că, dacă – aşa cum afirmă – a început studiile, în 2012, la “Petre Andrei”, menţiunea privind studiile ar fi fost făcută publică în 2013; or, în 2013 nu se pomeneşte nimic de universitatea indicată. În altă ordine de idei, acum 2-3 ani un imens scandal a dus la prăbuşirea universităţii ieşene – după ce, în urma unei anchete a poliţiştilor, rectorul şi patru profesori au fost arestaţi; motivul: universitatea elibera diplome pentru studii fictive unor cetăţeni nerăbdători, dar potenţi financiar, înscriindu-i direct în anii doi sau trei…

În acest moment, Viorel Blăjuţ pare a fi finalizat chiar şi masteratul în relaţii internaţionale şi studii europene, la aceeaşi universitate din Chişinău; pentru un dublu licenţiat însă, are scăpările gramaticale specifice madamei Dăncilă.

Patron ciuruit de datorii

Dacă e să ne luăm după datele din declaraţiile de avere de acum câţiva ani, Virel Blăjuţ pare un ins avut şi potent financiar. Dacă e să privim mai îndeaproape, descoperim că firmele conduse cândva nemijlocit de fostul deputat au fost trecute pe numele foştilor colaboratori, ba chiar că unele dintre acestea sunt în plină derivă.

Exemplu: decontări în scădere pentru spitalele controlate de asociaţii ex-deputatului; cifrate cândva la aproape un milion de euro pe lună, sumele virate de CASS au scăzut constant – după plecarea de la conducerea instituţiei ieşene a lui Iulian Şerban.

Or, între Şerban şi Blăjuţ există şi alte legături decât cele fireşti dintre patronul unui spital şi directorul unei instituţii ce decontează serviciile medicale ale spitalului în cauză; înfiinţată în 2009, firma Rocarom Invest are drept co-asociaţi pe Raluca Şerban – nevasta lui Iulian Şerban, şi Viorel Blăjuţ. Întâmplător sau nu, spitalele Red Hospital şi Recumedis încep să prindă aripi; în acest moment, Rocarom este condusă de interpuşii lui Blăjuţ – adică aceleaşi personaje ce fac parte şi din Iaşisting, de exemplu.

Legătura de afaceri cu nevasta fostului finanţator al sănătăţii ieşene nu e întâmplătoare; surse ce doresc să-şi păstreze anonimatul precizează că soţii Şerban sunt garanţi pentru împrumuturile lui Blăjuţ – ba chiar că şi-au gajat locuinţa. Este vorba de câteva milioane de euro, pe care Blăjuţ le-ar fi împrumutat pentru dezvoltarea afacerilor – dar în realitate banii au fost destinaţi altor scopuri. În plus, firmele lui Blăjuţ sunt datoare la bugetele locale – dar despre acestea vom scrie în alt număr.

Legături bolnăvicioase

În joaca asta de-a împrumuturile garantate de către terţi, atrage atenţia legătura dintre Blăjuţ – prin Iaşisting, şi Miron – prin Miron Cont Audit şi Avisso; sunt firme care-şi garantează unele altora împrumuturile.

Implicată în peste zece firme, familia Miron e colegă de afaceri cu personaje cel puţin interesante, dacă nu dubioase.

La Mobextrem Proiect SRL, alături de Miron apare şi Igor istrati; personaj controversat, cu dublă cetăţenie (moldovenească şi română), fost poliţist în republica soră, Istrati a atras atenţia poliţiei române în perioada în care se făceau cercetări privind afacerile ilegale cu motorină importată din Moldova de peste Prut. Ulterior, Istrati a fost arestat şi băgat în puşcărie (prin 2012) după o anchetă DNA – pentru trafic de influenţă, după ce ar fi cerut 100.000 de euro de la un denunţător sub pretextul că îi va oferi fostului prefect Dragomir Tomaşeschi, pentru ca acesta să faciliteze o împroprietărire. Tomaşeschi a scăpat, Igor nu. Denunţător – Paul Bunduţă, la care vom reveni.

La Avisso Professional Accounting SRL, intrarea în acţionariat a moldovenilor Sergiu Ceauş şi Eugeniu Tătaru a dus şi la schimbarea numelui firmei, în Modern DFSA. Ceauş a fost inculpat în Republica Moldova, în 2017, pentru delapidare de fonduri europene, şi acuzat de infracţiunea de corupere pasivă, dar a ajuns deputat al Partidului Liberal Democrat.

Ca observaţie finală privind Mironii, şi ale lor firme redenumite relativ recent, trebuie spus că apetenţa pentru moldovenii de dincolo de Prut pare a prefigura o adevărată invazie de capital moldovenesc în mediul de afaceri local; în cazul nostru, una dintre firmele nou apărute în Iaşi, în aprilie 2019, pare specială: Vlaha Broderie SRL, fondată de Victor Arpitin. Ce e special la firma în cauză sunt sediile: sediul social – Grigore Ureche nr. 7, Casa cu Absidă, la SCA Tomaşeschi& Asociaţii. Adică acel Tomaşeschi, fost prefect, pe care Igor Istrati ar fi vrut să-l mituiască. Adresa lui Victor Arpitin nu mai lasă loc de îndoieli – Decebal 14, bl. B3, în apartamentul familiei Miron; adică acelaşi Miron care e patron al firmelor Avisso, dar şi partener cu acelaşi Igor Istrati. Curat murdar, coane Sava!

O ultimă curiozitate: Miron a terminat tot “Petre Andrei”, în 2008. Ce coincidenţă…

Ei bine, Mironii sunt partenerii lui Blăjuţ – dar conexiunile acestora cu Blăjuţ sunt ceva mai profunde; afacerea se numeşte NEDO – şi este locul în care afacerile şi politica s-au întâlnit sub bagheta magică a lui Gheorghe Nichita, (s)ex-primarele Iaşilor.

Un ghem de interese

În noiembrie 2005, prefectul Radu Prisecaru stârnea un scandal public devoalând implicarea primarului Gheorghe Nichita în afacerile firmei NEDO – care, miraculos!, câştiga pe bandă rulantă contracte cu instituţii publice controlate de acelaşi Nichita. De adăugat că în NEDO, primarul Nichita investise serios – devenind asociat cu o seamă de afacerişti ieşeni, prezenţi însă şi în alte firme, abonate de asemenea la contracte publice.

Printre asociaţii fondatori ai NEDO, reţine atenţia o firmă – Nautilus Company, înfiinţată în 2003 de către Mihai benche şi Cezar Caluschi. În 2011, în acţionariat mai figurează o oarecare Maria Horceag – care îşi pune de asemenea la dispoziţie locuinţa drept gaj pentru împrumuturile bancare ale lui Blăjuţ; din 2013, firma e oficial în procedură de faliment, ocazie cu care va pierde ceva hectare din Schitu Duca şi câteva terenuri închiriate către Iaşisting.

Cine este Caluschi? Un fel de Hrebenciuc al Iaşilor – e cel care, ca fondator al grupului NEST şi al Monitorului de Iaşi, a confecţionat doi primari (pe Simirad şi pe Nichita), a adus în Iaşi afacerea SAFI Invest moşită de Vântu (care-a lăsat mii de ieşeni cu ochii în soare şi fără parale) şi, după ce a pozat în trimis al lui Iliescu în staff-ul de campanie al PSD în 2004, a ajuns şi strategul campaniei lui Serafim Urechenau – fost primar al Chişinăului, pentru ca apoi să presteze pentru Vlad Filat. Adică un apropiat al secreţilor sovietici. Ulterior, Caluschi şi Relu au ajuns prieteni. Politici, evident.

Ei bine, din acţionariatul Nautilus – ca şi din cel al firmei NEDO, ca şi al firmei-fiică NEDO Junior, fac parte oameni ale căror nume sunt prezente fie în afacerile lui Miron, fie alături de Blăjuţ. Dacă vi se pare că e o coincidenţă fără însemnătate, dăm un exemplu despre costurile unei asemenea coincidenţe: dacă NEDI vindea mobilier, după ce trcea marfa prin mai multe firme prietene pentru umflarea preţului, moştenitorul afacerii nu se mai încurcă cu detalii menite să spoiască cu oleacă de l;egalitate matrapazlâcurile. Marius Andrei Benchea, fiul lui Mihai Benchea (unul dintre fondatorii NEDO) prinde în 2016 contracte cu şcolile şi grădiniţele din Iaşi – înlocuire tâmplărie din aluminiu, de exemplu. Lucrări la care NU s-a lucrat mai nimic, cu toate că se plătiseră avansuri! Evident, nici Nichita – artizanul afacerii (şi fost partener de afaceri cu tatăl lui Benchea), nici madam Camelia nu au făcut nimic…

Cât despre NEDO şi NEDO Junior mai trebuie zis că implicarea lui Blăjuţ este aproape directă.

În loc de happy end

Recent, ex-pepededeistul, ex-penelistul şi ex-pesedistul Blăjuţ s-a întreţinut feroce cu marele pitic al politicii bahluieşe, Maricel Popa; moticul, zice lumea informată, e că Blăjuţ speră să reintre în graţiile PSD – mai ales că şi-a anunţat, neoficial, intenţia de a candida.

Aşadar, avem: un atârnac al afacerismelor din sănătate, un apropiat al intereselor moldoveneşti şi un falit. După gustul lui Popa, numai bun de pus primar.

(va urma)

Stirea Precedenta

Cine este bunica care l-a impresionat pe Papa Francisc la Iași

Stirea Urmatoare

Tot mai multe carti de identitate si permise de conducere false descoperite de politistii de frontiera