Virușii de tip ”BOT”

Pentru a deprinde democrația, românii vor avea nevoie de 20 de ani”. Este sentința pe care oracolul din Dămăroaia, așa cum era cunoscut celebrul bolșevic Silviu Brucan, a dat-o într-un interviu acordat cotidianului Le Figaro, în primele zile după evenimentele din Decembrie 1989. Noi, cele 22 de milioane de români, proaspăt născuți din dictatură, de pe care încă nu se uscase placenta comunismului, am rămas cu gura căscată de surpriză și indignare și l-am înjurat pe Brucan din toate încheieturile. Iată că nici azi, după 30 de ani, n-am deprins democrația. Mai mult decât atât, din cele 22 de milioane am rămas vreo 16 din care, buni de muncă doar vreo 6 milioane și ceva. Ei bine, aici intervine un mister: ce-i cu diferența de 3 milioane dintre populația activă ( 9,5 milioane ) și populația ocupată ( 6.5 milioane ) ?

Or mai fi poate, vreo două milioane, angajați în propriile societăți comerciale, agricole sau neagricole. Dar tot mai rămân un milion de români care nu-s nici șomeri, nici ocupați și despre care nu se prea știe din ce trăiesc. Unii supraviețuiesc la întâmplare, din diverse stipendii, de azi pe mâine. Alții se ocupă cu comerțul electronic, alcătuind o clasă înfloritoare de comercianți pe internet. Există însă și unii, mai puțini ce-i drept, care, în opinia noastră pot fi grupați sub sintagma ”efecte patologice ale tranziției”, un fel de viruși sociali imuni la tratamente, care se hrănesc prin disoluția organică a gazdelor pe care le parazitează.

Unele dintre aceste organisme cu aspect umanoid se pun în slujba cui plătește mai bine și sunt cunoscute, la noi, ca fiind afiliate pe lângă mișcările de tip #rezist. Irving Lester Janis, psiholog de renume al universității Yale, devoalează o adevărată patologie socială, cu puternice accente paranoice, în mentalitatea acestor indivizi: ”grupurile uniforme, unite sub un slogan puternic sau sub controlul (vizibil sau invizibil) al unor lideri autoritari, vor pedepsi opiniile divergente. Realitatea lumii exterioare, reale, va înceta sa mai prezinte importanță in comparație cu lumea iluzorie creată în interiorul grupului. Victimele gândirii de grup devin, pe nesimțite, excesiv de optimiste în legătură cu rezultatele dorite și mult prea entuziaste în asumarea riscurilor, pentru că nu concep eșecul si nici realitatea contrară scopurilor si valorilor grupului. Ceea ce din afară pare a fi un comportament bizar, ridicol sau malefic, din interior pare logic si perfect justificat (Irving L. Janis, Groupthink : Psychological Studies from Policy Decisions and Fiascoes, 2nd ed., Bostin, Houghton Mifflin, 1983, p.174-197).

Dacă urmărim activitatea curentă a unor indivizi de tipul lui Mălin Bot, vom constata cu ușurință o agresivitate pe care n-o poate explica partizanatul politic, oricât de autentic ar fi acesta. Inconștiența cu care umanoidul se angajează în confruntări fizice cu forțele de ordine, maniera violentă de a aborda pe reprezentanții altor partide, arată clar că este un mercenar ordinar, puternic condiționat financiar care, la fel ca un pitbull dresat pentru luptă, turbează când se află în fața adversarului. Din păcate, asemenea indivizi se pot manifesta grație unor carențe legislative sau unor legi prea indulgente și până când legea va pedepsi drastic violența la manifestările publice, suntem nevoiți să-i suportăm și să sperăm că vom căpăta imunitate la acești viruși sociali.

Stirea Precedenta

Români, atenţie la WhatsApp! SRI a transmis un mesaj edificator. Exclusivitate EVZ. Breaking news

Stirea Urmatoare

Primele imagini după incendiul de la Notre-Dame. Tragedie pentru francezi